Tatăl nostru care ești în portofel

Am privit de atatea ori diavolul in ochi si l-m vandut pe chestii mici si neimportante. Mereu imuna in fata frumusetii. Nu i-am recunoscut importanta pana de curand. Si nici nu mi-am dat seama pana acum de cele mai importante reguli de pe-aici. Ca sa nu le uit, am sa le scriu aici, unde probabil nu-si au locul.

Ochii diavolului vin in diferite culori si sub diferite nume. Nu e important sa le stii toate denumirile, dar cu cat te indepartezi mai mult de casa, o sa le afli, unul cate unul.

Ai o perioada limitata in care inveti cum sa te folosesti de puterea lor. In aceeasi perioada poti sa jonglezi cu ei cum vrei, atata timp cat nu dai nimic in schimb pentru asta.

Mai tarziu vine perioada in care le intelegi puterea si momentul in care te decizi daca vrei sa faci pactul cu diavolul sau daca vrei sa-i razi in nas. 

Daca ai ales prima varianta, te-ai prins in lantul de sclavi. Daca nu ii ceri prea mult, diavolul o sa iti faca viata fericita si nu o sa iti lipseasca nimic. Daca ii ceri prea mult, diavolul o sa isi bata joc de tine. Iar in al treilea caz, cum este si  de asteptat atunci cand vorbim de diavol, o sa isi bata joc de tine chiar daca esti atent cu el si probabil nu o sa ai niciodata ce vrei sa ai, atat cat ai nevoie. Iar daca te astepti la dreptate, uit-o. Dreptatea ne-a parasit de mult, atunci cand primul om a privit Raul in ochi.

Daca ai ales a doua varianta, daca ai ales sa iti petreci viata fara vreun ajutor diavolesc, iti sugerez sa te impaci cu ideea ca pactul cu diavolul e iminent. Fie ca e acum sau peste 5 ani. Nimeni nu scapa. Ba mai mult, chiar semenii tai iti vor da o palma peste ceafa si te vor scuipa intre ochi atunci cand te vor vedea neprotejat si fara vreun lant legat de picior, pe ideea " Eu nu sunt liber, nimeni nu e liber, tu de ce esti? Ce e in neregula cu tine? " Ca si cand ai fi singurul om care nu este prizonier intr-o puscarie. Desi tu stai in soare si ai libertatea de a merge incotro vrei, ceilalti iti vor striga dupa gratii: " Bai, fraiere, noi stam la umbra!"

Dupa cum spuneam, totusi, vei fi nevoit sa dai mana cu diavolul. De atunci, sufletul tau ii apartine lui iar regulile sunt cam asa: cea mai mare parte a vietii tale ti-o petreci muncind pentru El. Cu cat lucrezi mai mult cu atat o sa iti dea mai multe sanse la fericire. Fiecare aspect al vietii tale o sa fie preluate de El, unul cate unul. Daca ramai ferm pe pozitii, totusi, nu o sa inveti niciodata sa il iubesti. Daca iti pastrezi , macar o bucatica de suflet, intacta, o sa stii mereu care este diferenta dintre fericire si iluzie. Niciodata sa nu iti uiti copilaria pentru ca niciun copil nu se naste atins de Rau. Sa nu-ti uiti vremea inocentei. Imaginea copilului blond pe care o vedeai in oglinda acum 10, 15, 20 de ani, aerul pe care l-ai simtit pe fata atunci cand te-ai dat in leagan singur pentru prima data, pastreaza tot. E cel mai sfant lucru. Diavolul nu-ti poate da nimic din toate astea inapoi. Pentru ca niciodata nu le-a atins. 

Iar data viitoare cand vei zambi atunci cand vei auzi " Ne-au bagat salariul", incearca sa-i explici copilului de 10 ani de ce esti fericit.