M-am lăsat de facultate și acum regret

Nu stiu de cine vreau sa scap mai repede si unde sa ma duc prima data si nici macar nu stiu daca vreau sa fiu undeva. Nu inteleg ce se intampla, nu stiu ce sunt eu si ce ar trebui sa fac. De fapt, ce imi place sa fac.  Ah, ba da. Imi amintesc cand suradeam la gandul ca o sa fac ce imi place. Mama mi-a spus ca nu pot sa fac doar ce imi place pe lumea asta iar eu i-am ras in nas. "Ce stii tu, mai, mama? Doar pentru ca tu te minti singura ca iti place locul in care muncesti si ca ai o familie fericita...nu inseamna ca o sa ajung si eu asa."

Suntem in 2017 si eu nu fac ce imi place. Ca sa fiu mai exacta nu prea fac nimic. Am inceput o facultate care imi facea sufletul bucatele si mintea praf. In lunile pe care le-am petrecut acolo am simtit ca sunt destul de stapana pe mine incat sa decid incotro sa ma indrept. Asa ca m-am dus la usa alor mei si le-am spus ca mai vreau o incercare.

N-a durat mult si viata mea sociala si starea financiara s-au evaporat la prima canicula. Pe prietenul meu l-am dat afara din mintea mea odata cu prima ploaie de vara. Aproape in fiecare zi am depus CV-uri si aproape la fel de des am ratat apeluri sau interviuri doar pentru ca nu pot sa ma trezesc cand trebuie. Nu pot sa ies din casa din cauza pedepsei pe care am primit-o la putin timp dupa amenda pe care parintii au trebuit sa mi-o plateasca. Simt ca sunt un intrus in casa asta. Incep sa regret sa nu mi-am ascultat familia mai devreme. Regret ca nu am invatat si ca nu am luat o nota mai mare in bac. As fi putut ajunge mai bine in viata.

Yeah...no. De fapt, nu prea pot sa regret nimic. Parintii mei cred ca tinandu-ma in casa o sa imi dau seama cat de grea e viata si cat de greu se fac banii. Singura metoda prin care as putea sa invat ceva ar fi sa imi pun toata ziua filme triste cu oameni care nu au reusit sa faca nimic in viata lor. Nu trebuie sa imi bat capul cu materii din care nu inteleg nimic si care nu ma fac neaparat un om mai bun. Nu trebuie sa arat dragut in fiecare zi. Nici nu vreau sa vorbesc prea mult despre timpul pe care il am pentru somn si nu, nu imi lipseste iesitul in pub. Faptul ca nu am bani nu ma afecteaza pentru ca nu am pe ce sa cheltui oricum. Am tot ce imi trebuie. Asta cautam de la bun inceput. Din momentul in care am vazut ce inseamna noua mea viata de adult, am cautat o modalitate de ma intoarce.

Se spune ca BAC-ul ala afurisit este examenul maturitatii. Da, asa este, iar eu sunt Michelle Obama.
Nimeni nu m-a pregatit pentru viata. Eminescu nu mi-a spus ce e ala TVA si Alecsandri nu m-a invatat cum sa fac un CV. Doar Bacovia a incercat sa ne spuna tuturor, subtil, cum s-a priceput si el, ca se cam impute treaba dupa ce treci pragul.

Nu regret timpul pe care il am in sfarsit pentru doar pentru mine. Pentru persoanele care spun ca pierd timpul am cateva intrebari: Cat timp am mai exact? Care e cea mai buna modalitate de a-l folosi? Pentru ce? Esti constient ca timpul se pierde si invatand, dormind, mancand? Asta face el, se pierde. De asta e timp. Am pierdut startul cursei "Cine se imbogateste primul" ? Nu-i nimic, nici nu m-am inscris. Daca nu te grabesti, ai destul timp, mereu, doar in cazul in care nu mori subit intr-un accident sau alta tragedie. Si despre subiectul "Moartea in raport cu tot ce ne chinuim noi sa obtinem" nici macar nu vreau sa incep sa vorbesc. Pe scurt, dintr-un punct de vedere mai pesimist, am putea spune ca nici nu are rost sa ne chinuim sa ajungem unde vrem. Pana la urma ajungem cu totii unde trebuie. In pamant...mai mult sau mai putin. Nu luam nimic cu noi. In cel mai bun caz lasam totul copiilor, iar copiii nostri vor lasa copiilor lor si tot asa pana cand niciunul din stranepotii tai nu va sti ca ai existat macar si nimanui nu o sa ii pese ca ai facut tu 3 facultati si ca ai avut o vila in Pipera.

Nu regret ca m-am transformat intr-o persoana greu de motivat. Pe de-o parte, o sa imi ia mult sa ajung undeva. Pe cealalta parte, motivatia poate lua si forme pe care nu le adoram, cum ar fi mita,coruptia sau consumul de droguri.

In concluzie, ma simt foarte bine iesita de pe banda de productie a societatii. Stiu ca oamenii te trateaza ca pe un gunoi daca nu esti folositor, ca pe un "parazit", asa cum ma alinta mama in fiecare dimineata. Parazit. Pentru ca nu muncesc intr-o societate in care toata lumea trebuie sa munceasca? Saracele albinute.

Durata de viață  [ sursă ]

Durata de viață a albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților intense desfășurate de aceasta. Astfel albinele eclozate în sezonul activ  trăiesc numai 40 de zile.

Durata de viață a trântorilor este între două și opt săptămâni și variază în funcție de sezon.

Matca este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă pe toată perioada vieții putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită și bine hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură de miere.