Poveste în două părți

Prima mea mare dezamagire a venit probabil pe la 6 ani, odata cu catelul mic si maroniu pe care parintii mei il adusesera acasa. Mi l-au pus la picioare si ne-am privit amandoi ca niste copii inocenti pret de cateva secunde. Avusesem numai pisici pana atunci si, in mod normal, primul lucru pe care l-am observat a fost greutatea si stangacia cu care se misca. Creatura asta noua era si mult mai zgomotoasa decat animalele cu care fusesem obisnuita. Pana acum puteam sa trec cu vederea sunetele mici si ascutite ale pisicilor mele, insa latratul, uneori hipnotic, ma scotea din minti. Daca pisicile puteau sa ma ia prin surprindere si sa ma trezesc cu ele in spatele meu din senin, cainele meu se facea mereu auzit de la cativa pasi departare.
Intr-o zi, cu mult dupa ce ma imprietenisem deja cu Pucky, asa cum il numisem in cele din urma, am intrebat-o pe mama de ce pisicile mele nu il plac. Mama a sorbit putin din cafea si a spus ca asa e normal. " Pisicilor nu le plac soarecii iar cainilor nu le plac pisicile. E normal." Ceea ce mama spusese  nu se potrivea cu iluzia in care traisem pana acum. Desi eram convinsa ca raspunsul e acelasi pe care il stiu eu, curiozitatea m-a impins sa intreb " Dar... pisicile nu sunt sotiile cainilor?"
Mama a ras. Mi-a explicat, dupa ce a inteles ce voiam sa spun, ca pisicile au si ele motani si ca si cainii au catele. Eram socata. Cand am auzit si ca de fapt cainele nostru era fata iar una dintre pisicile noastre era motan, m-am asezat pe scaun si n-am mai spus nimic.

Pe acelasi scaun stau astazi si beau cafeaua langa mama. S-au schimbat multe. Mama e mai batrana, eu sunt mai inalta si inima mea e mai grea. Am acum un frate care se joaca prin iarba cu micul catel pe care l-a primit acum cateva zile de la ai nostri. Are si el 6 ani. Eu si pisica mea ii privim de la distanta. Ma intreb daca si fratele meu crede ce am crezut si eu cand eram de varsta lui.

Surad la ideea ca pisicile s-ar imperechea cu canii. Fiecare specie are cate doua sexe iar scopul lor este doar reproducerea. Ar fi gresit sa nu acceptam faptul ca mai mult de jumatate din viata ne-o "construim" in raport cu sexul opus. Lumea are ideea asta preconceputa cum ca iubirea dintre o femeie si un barbat este o forma pura si ideala. Ca exista undeva o persoana care ti se potriveste doar tie si cu care o sa ramai toata viata. Fara sa dezbat prea mult partea sociala, as putea sa raman doar la ideea ca iubirea este cea mai puternica forta din univers.

Multa lume e de acord cu chestia asta si deja viseaza la tipul sau tipa care le va da lumea peste cap si ca impreuna vor putea face orice. Da, probabil asa este. Totusi, iubirea nu este la fel pentru toata lumea. Cea mai puternica forma de iubire pentru tine este cea de care simti ca ai cea mai mare nevoie. Cand te gandesti la iubire, vezi in fata ochilor tipul blond cu ochi albastri pe care l-ai visat de cand erai mica? Tipa inalta si desteapta pe care ai pus ochii intr-a 7-a? Parintii tai ridicandu-te pe umeri la un concert pe plaja? Cainele care abia te asteapta acasa in fata usii? Prima gura de cafea combinata cu mirosul de tigara dimineata?

Tine de tine sa iti gasesti iubirea. Iar daca tu crezi ca iubirea exista doar intre doua persoane, s-ar putea sa te inseli. Tine minte ca atunci cand esti atras de cineva, fie ea atractie fizica sau psihica, s-ar putea ca la mijloc sa fie doar iluzia substantelor din creierul tau care vrea sa se fu faca ceea ce e programat sa faca.